ACTIUNEA POLUANTA A COMPUSILOR ORGANICI

Actiunea poluanta a compusilor organici

 

 

 

 

 

      Poluarea-este deversarea în aer,ape,sol a unor substanţe şi materiale care modifică mediul ambiant şi dăunează vegetaţiei şi vieţii organismelor.Agenţii poluanţi rezultă din procesele fizice,chimice sau biologice.

      Cel mai răspandit şi comun poluant dintre substanţele anorganice poluante(oxizii carbonului,azotului,sulfului,halogeni,etc.)este oxidul de carbon (CO) provenit în atmosferă   prin   arderea incompletă a combustibililor(metan,cărbuni,benzine,motorine,

etc.).

      Dacă multe substanţe organice se folosesc în combaterea unor boli(medicamente,vitamine),o parte dintre substanţele organice au acţiune toxică şi sunt poluante.

      Poluarea sub diversele ei aspecte se accentuează pe măsura dezvoltării tehnice,creandu-se astefel un conflict tot mai evident între om şi natură.

      Acţiunea poluantă asupra apei:

         Apa există în natură sub formă de izvoare,rauri,fluvii,gheţari,oceane,mări sau lacuri.În mod obişnuit,apa în natură se găseşte într-un circuit continuu.Astfel apa din rauri,lacuri mări şi oceane se evaporă şi trece în atmosferă sub formă de vapori,alcătuind apa atmosferică.Aceasta este purtată de curenţii de aer pană atinge zone mai reci,cand condensează şi cade la suprafaţa solului sub formă de precipitaţii.Odată ajunsă la sol,apa poate întalni un strat impermeabil,rămanand la suprafaţa acestuia din urmă şi formand apa subterană.

         Se consideră poluanţi ai apei acele substanţe care în concentraţie suficientă pot produce un efect măsurabil asupra omului,animalelor,plantelor şi materialelor.Substanţele organice de origine naturală sau vegetală consumă oxigenul din apă,atat în timpul dezvoltării,cat şi după moarte.Lipsa oxigenului din apă are ca efect oprirea proceselor aerobe printre care autoepurarea apei.Fenolul  este pentru peşti un toxic pentru sistemul nervos,el imprimă gust şi miros neplăcut cărnii peştilor.

         Detergenţii se plasează la suprafaţa apei sub formă de spumă şi împiedică autoepurarea apei şi folosirea ei pentru irigaţii.

         Pesticidele pot constitui cauza unor boli grave(cancer),tulburări neurologice,afecţiuni ale glandelor endocrine.

         În cazul unor accidente ecologice de petrol deversat în apă,datorită faptului că acesta este nemiscibil în apă,cea mai mare parte a lui se ridică la suprafaţă şi formează o peliculă uleioasă,împiedicand difuzia şi accesul aerului atmosferic în mediu acvatic şi blocand aproape total asimilaţia clorofiliană şi respiraţia organismelor.Produsele petroliere dau apei gust şi miros neplăcut,se depun pe diferite instalaţii,obturandu-le sau blocandu-le,colmatează filtrele pentru tratarea apei.De asemenea,sunt toxice pentru flora şi fauna acvatică şi împiedică folosirea apei pentru irigaţii,agrement etc.

      Acţiunea poluantă asupra aerului:

         După modul de emitere,poluanţii atmosferei sunt:

     

      ¤ primari –poluanţi emişi direct de surse identificate:hidrocarburi uşoare din gazele de eşapament ale autovehiculelor,metanul din gazele naturale,vapori de arene provenite din carburanţi nearşi,derivaţi clorofluoruraţi ai metanului(freonii)etc.;

      ¤ secundari –poluanţi produşi în aer prin reacţii între substanţe poluante primare sau prin interacţii cu componenţii aerului(smogul fotochimic).

         Hidrocarburile inferioare care se găsesc în cantităţi mari în gazele de eşapament,provenite din arderea internă,aături de celelalte gaze produc dereglări ale funcţiilor inimii şi plămanilor,asfixiere,reducrerea sau stagnarea acţiunii unor enzime etc.Vaporii de hidrocarburi aromatice(benzen,toluen,polinucleare)au acţiune cancerigenă asupra organismului uman.

         Cei mai puternici poluanţi secundari se formează în urma acţiunii ozonului asupra hidrocarburilor existente în atmosferă.

         Ozonul,prin descompunere,dă oxigen atomic:

                             O3 ----- O2 +O

         În prezenţa oxigenului atomic,hidrocarburile din aer formează radicali peroxidici,de forma R-O-O

         Aceşti radicali sunt foarte reactivi şi interacţionează cu alte hidrocarburi, cu oxizii de azot,cu oxigenul şi formează un amestec de produşi numit smog fotochimic.

         Smogul fotochimic este format din ozon de carbon,aldehide,cetone,azotaţi de peroxiaceil care se prezintă ca o „ceaţă” în atmosfera oraşelor mari cu circulaţie intensă(Londra,Chicago,Los Angeles,Hong Kong,etc.)

         Formarea  „smogului” prin internediul hirdrocarburilor,detremină în atmosfera joasă,(la inălţimi mici)mărirea concentaţiei de ozon care atacă ţesuturile plantelor şi vieţuitoarelor.Dacă la inălţimi joase ozonul este un agent poluant,în atmosfera înaltă(stratosferă)el formează un înveliş protector faţă de acţiunea radiaţiilor ultraviolete.

         Sub aspect ecologic dispariţia din stratosferă a stratului de ozon(stratul protector al Terrei)ar însemna de fapt,dispariţia vieţii pe pămant.Cercetările actuale ale oamenilor de ştiinţă dovedesc diminuarea concentraţiei de ozon din stratosferă.

         În anii 1980 s-a descoperit că poluanţii aerului care distrug în mare parte ozonul din stratul protector sunt produşii fluorocloruraţi ai alcanilor inferiori(freonii).

         Folosirea excesivă a freonilor în instalaţiile frigorifice şi la prepararea aerosolilor cosmetici de tip Spray,face ca aseştia sî pătrundă tot mai mult în atmosferă.

         În urma cercetărilor făcute s-a demonstrat că la altitudine de 20-30Km,sub acţiunea razelor ultraviolete şi la presiuni scăzute,freonii se descompun,punand în libertate atomi de clor,care atacă şi transformă ozonul prin reacţii înlănţuite,de tipul:

 

 

              CF2Cl2 ------ ¤CF2Cl +Cl¤

              Cl¤+O3-------¤ClO+O2

              ClO+O-------¤Cl¤+O2

         În ansamblu,transformările conduc la reducerea concentraţiei în ozon,conform ecuaţiei:

               O+O3-------2O2

         Diminuarea stratului protector de ozon intensifică acţiunea radiaţiilor ultaviolete asupra Terrei,avand drept consecinţă:

    -perturbarea echilibrului termic al atmosferei,al apei şi al solului;

    -declanşarea ploilor acide catastrofale pentru vegetaţie;

    -dispariţia unor specii de plante şi animale;

    -diminuarea reproducerii organismelor marine şi terestre;

    -mărirea incidenţei cazurilor de cancer al pielii,al afecţiunilor oftalmologice(conjunctivite,catarace,etc.).

    

      Acţiunea poluantă asupra solului:

         Solul este acel strat al scoarţei pămantului cu o structură afanată şi friabilă asupra căruia acţionează şi-l transformă agenţii atmosferici,plantele,animalele şi oamenii care-l folosesc.

         Fertilitatea este cea mai importantă proprietate a solurilor necesară dezvoltării vegetaţiei cu rol primordial în primenirea aerului(circuitul oxigenului şi carbonului în natură).Printre factorii care determină degradarea solului şi implicit reducerea fertilităţii sunt:

              -defrişările şi arderile pădurilor;

              -desecările unor bălţi,lacuri;

              -îmbibarea îngrăşămintelor naturale de natură organică(gunoiul de grajd,compostul,paiele,etc.),cu îngrăşăminte artificiale(unele substanţe de sinteză greu asimilabile);

              -folosirea excesivă a unor insecticide(D.D.T.),ierbicide(derivaţi de la fenol)dăunătoare unor culturi;

              -pătrunderea în sol a rezidurilor poluante din uzinele cocso-chimice(uleiuri care conţin arene,substanţe cancerigene);

              -degradarea solului datorită îmbibării cu soluţii uzate care coţin coloranţi,detergenţi,acizi organici,ape glicerice,etc.

 

  

 

            Măsuri de prevenire şi combatere a poluării:

 

        Aer: -asigurarea etanţietăţii conductelor de gaze;

                  -instalarea de filtre moderne în fabricile care elimină particule solide(negru de fum);

                  -construirea de coşuri pentru arderea gazelor la înălţime;

                  -utilizarea unor carburanţi superiori;

                  -reducerea emisiilor de gaze şi vapori toxici;

                  -înlocuirea substanţelor organice care poluează aerul.

        Apa:-construirea de staţii de purificare a apei;

                  -colectarea controlată a apelor reziduale industriale şi menajere;

                  -securitatea transportului naval al petrolului;

                  -asigurarea etanşietăţii rezervoarelor de depozitare şi transport a substanţelor organice nocive;

                  -folosirea detregenţilor biodegradabili.

        Sol:-exploatarea raţională a pădurilor în limitele potenţialului de regenerare;

                  -folosirea controlată a îngrăşămintelor,ierbicidelor,insecticidelor:

                  -depozitarea rezidurilor industriale şi menajere în locuri în care nu se desfăşoară activităţi umane;

                  -acţiuni  de mărire a spaţiilor verzi.

 

 

   -în Romania ,anual sunt emise în atmosferă peste 138 milioane tone de substanţe poluante;

  -O3 este considerat cel mai toxic dintre poluanţi(valoarea plafonului 0,00001%);

  -stratul de ozon este cuprins în stratosferă între 20-40Km înălţime;

  -în anul 1990,mai multe ţări au semnat un acord internaţional care interzice folosirea freonului;

  -din anul 1978 pană în prezent,calota polară nordică s-a scufundat în Oceanul Îngheţat de Nord cu aproximativ 6% din cauza creşterii temperaturii Terrei;

  -apa este cea mai răspandită substanţă de pe Terra;volumul total de apă este de aproximativ 1370000000 Km cubi;

  -1.6 milioane tone de petrol sunt deversate annual necontrolat în apele Terrei;

  -materia organică din sol se numeşte humus;este componenta energetică necesară microflorei.Humusul leagă între ele ciclurile bio-geo-chimice în ecosisteme;

  -Legea Protecţiei Mediului,obligatorie cetăţenilor ţării noastre,s-a votat la 29 decembrie 1995;

  -unele microorganisme autotrofe degradează rezidurile din sol şi distrug germenii patologici(autopurifică solul).