Treceți la conținutul principal

STUDIUL CHIMIEI ORGANICE

SCURT ISTORIC


           Insemnarile despre atelierele de tabacit pielea si de fabricare a berii in Egiptul antic, despre folosirea unor produse minerale, vegetale si animale inca de acum cinci mii de ani consemnate in prima farmacopee chineza, precum si despre folosirea de catre fenicieni a purpurii extrasa din moluste marine pentru vopsirea panzei si stofelor, reprezinta repere in evolutia speciei umane si unele dintre primele informatii referitoare la preocupari legate de chimia organica.
     La sfarsitul secolului al - XVIII - lea au aparut primele clasificari ale substantelor cele provenite din regnul vegetal si animal au fost substante organice ( prin analogie cu faptul ca sunt produse de organisme vii ), iar cele din regnul mineral au fost numite substante minerale sau anorganice ( fara viata ).
    Termenul de chimie organica a fost introdus in anul 1808 de J.J. Berzelius care il asocia cu faptul ca toate substantele sunt produse de organisme vii si au la randul lor o forta vitala. teoria fortei avea sa fie infirmata in 1828 de F. Wöhler, cel care a obtinut pentru prima oara in laborator, prin sinteza, un compus organic, ureea. F. Wöhler a observat ca prin actiunea clorurii de amoniu, NH4Cl asupra cianatului de argint, AgNCO se formeaza cianat de amoniu, NH4  + NCO si clorura de argint, AgCl :

      AgNCO + NH4  + NCO NH4NCO +  AgCl ;
                             
                          t0 C                 
      NH4NCO +  → ( NH2 ) 2CO ; → uree

    Analiza rezidului alb format prin transformarea la cald a cianatului de amoniu a aratat ca substanta obtinuta in laborator este ureea, compus organic existent in urina studiat intens la aceea vreme.
   Chimia organica este chimia hidrocarburilor ( compusi formati doar din carbon si hidrogen ) si a derivatilor acestora.
   Aparitia si dezvoltarea chimiei organice in romania este legata de lucrarile lui Petru Poni ( 1841 - 1918 ) si L. Edeleanu despre chimia compusilor aromatici, ale lui costin D. nenitescu ( 1902 - 1970 ), intemeietorul scolii romanesti de chimie organica care a avut contributii remarcabile in domeniul hidrocarburilor, al compusilor heterociclici, al compusilor naturali, precum si in elucidarea unor mecanisme de reactie.

     OBIECTUL CHIMIEI ORGANICE

 Chimia organica are ca obiect : sinteza de compusi organici, stabilirea structurii acestora, studierea proprietatii lor fizice si chimice, elucidarea mecanismelor prin care se produc mecanismele chimice la care participa acestia ( compusii organici ).
                          

         ELEMENTE ORGANOGENE

    Compusii organici pot avea in molecula lor nu numai atomi de carbon sau hidrogen, care sunt elemente principale, ci si atomi de oxigen ( O ), azot ( N ), halogeni [ fluor ( F ), clor ( Cl ), brom ( Br ), iod ( I ) ], sulf ( S ), fosfor ( P ) si in unele cazuri atomi si ioni metalici.
      Aceste elemente care se regasesc in compusii organici, sunt numite elemente organogene, adica cele care formeaza compusii organici.
   





















    

Postări populare de pe acest blog

AZOTUL CA ELEMENT CHIMIC SI DESCOPERIREA SA

AZOTUL



Simbol chimic : N
Masa atomica : 14
Numar de masa “Z”: 7
Azotul se gaseste in grupa a V-a principala ai in prima perioada in sistemul periodic.
PROPRIETATI FIZICE:
Azotul este un caz incolor, inodor, insipid si non-toxic. El poate fi condensat intr-un lichid incolor si apoi compresat intr-un solid incolor si cristalin.
Nitrogenul are denistatea cu putin mai mica decat a aerului si este mai putin solubil in apa decat oxigenul. El nu intretine viata fiintelor care il respira.
Temperatura de topire a azotului este de – 210, 01 °C , in timp ce cea de fierbere este de – 195, 79 °C.
STARE NATURALA: Azotul este unul dintre gazele extrem de raspandite in natura. El se gaseste atat in stare libera cat si sub forma de compusi:
In stare libera, azotul reprezinta 78% din volumul aerului atmosferic.
Compusii azotului sunt:
-anorganici ( amoniac, azotati, etc. )
-organici (uree, proteine )
Azotul de gaseste intr-o proportie de la 1 la 10 % in fiecare din organismele vii.
PROPRIETATI CHIMICE :Azotul nu arde …

ALCANI, ALCHENE , ALCADIENE, ALCHINE, ARENE

Alcani


Proprietăţi fizice

În funcţie de masa lor molară, alcanii sunt gazoşi, lichizi sau solizi.
Datorită diferenţei mici de electronegativitate dintre atomii de carbon şi hidrogen, alcanii conţin numai legături covalente nepolare. De aceea între moleculele alcanilor se exercită forţe de atracţie van der Waals.
Cu cât molecula este mai mare cu atât energia necesară pentru ruperea forţelor intermoleculare trebuie să fie mai mare, iar punctele de fierbere corespunzătoare vor creşte.

ALCANI C1-C4 C5- C17 C18, C19,…. Stare de agregare ( 25º C) GAZE LICHIDE SOLIDE Puncte de fierbere Cresc cu creşterea masei molare Densităţi ( ρalcani < 1 Cresc cu creşterea masei molare


Dintre izomerii de catenă ai unui alcan, cel cu catenă normală are punctul de fierbere cel mai ridicat, iar izoalcanul cel mai ramificat are punctul de fierbere cel mai scăzut.

DROGURILE

Abuzul de droguri II

· Astazi în toata lumea sunt în jurul 190 milioane utilizatori de drogurilor.
· Utilizarea drogurilor sporeste în rândul tinerilor din lume. Majoritatea utilizatorilor au vârsta sub 30 de ani.
· În 1999, numarul tarilor care raporteaza utilizarea drogurilor prin injectare a fost de 136, numarul fiind de 80 în 1992. Dintre acestea, 93 de tari de asemenea identifica HIV printre injectatorii de droguri.
· Cannabis este cel mai utilizat drog în toate partile lumii.
· Costul economic total al abuzului de droguri în Statele Unite se estimeaza aproximativ la 70 miliarde dolari anual.
· Abuzul de cocaina printre somerii din Columbia este de 10 ori mai mare decât printre persoanele angajate.
· Industria drogurilor clandestina se estimeaza la 400 miliarde dolari pe an.

Abuzul de DROGURI
Abuzul de droguri inseamna orice utilizare excesiva, continua ori sporadica, incompatibila sau în relatie cu practica medicala, a unui drog. Consumul poate fi exceptional, în scopul de a înce…