miercuri, 17 aprilie 2013

STUDIUL CHIMIEI ORGANICE

SCURT ISTORIC


           Insemnarile despre atelierele de tabacit pielea si de fabricare a berii in Egiptul antic, despre folosirea unor produse minerale, vegetale si animale inca de acum cinci mii de ani consemnate in prima farmacopee chineza, precum si despre folosirea de catre fenicieni a purpurii extrasa din moluste marine pentru vopsirea panzei si stofelor, reprezinta repere in evolutia speciei umane si unele dintre primele informatii referitoare la preocupari legate de chimia organica.
     La sfarsitul secolului al - XVIII - lea au aparut primele clasificari ale substantelor cele provenite din regnul vegetal si animal au fost substante organice ( prin analogie cu faptul ca sunt produse de organisme vii ), iar cele din regnul mineral au fost numite substante minerale sau anorganice ( fara viata ).
    Termenul de chimie organica a fost introdus in anul 1808 de J.J. Berzelius care il asocia cu faptul ca toate substantele sunt produse de organisme vii si au la randul lor o forta vitala. teoria fortei avea sa fie infirmata in 1828 de F. Wöhler, cel care a obtinut pentru prima oara in laborator, prin sinteza, un compus organic, ureea. F. Wöhler a observat ca prin actiunea clorurii de amoniu, NH4Cl asupra cianatului de argint, AgNCO se formeaza cianat de amoniu, NH4  + NCO si clorura de argint, AgCl :

      AgNCO + NH4  + NCO NH4NCO +  AgCl ;
                             
                          t0 C                 
      NH4NCO +  → ( NH2 ) 2CO ; → uree

    Analiza rezidului alb format prin transformarea la cald a cianatului de amoniu a aratat ca substanta obtinuta in laborator este ureea, compus organic existent in urina studiat intens la aceea vreme.
   Chimia organica este chimia hidrocarburilor ( compusi formati doar din carbon si hidrogen ) si a derivatilor acestora.
   Aparitia si dezvoltarea chimiei organice in romania este legata de lucrarile lui Petru Poni ( 1841 - 1918 ) si L. Edeleanu despre chimia compusilor aromatici, ale lui costin D. nenitescu ( 1902 - 1970 ), intemeietorul scolii romanesti de chimie organica care a avut contributii remarcabile in domeniul hidrocarburilor, al compusilor heterociclici, al compusilor naturali, precum si in elucidarea unor mecanisme de reactie.

     OBIECTUL CHIMIEI ORGANICE

 Chimia organica are ca obiect : sinteza de compusi organici, stabilirea structurii acestora, studierea proprietatii lor fizice si chimice, elucidarea mecanismelor prin care se produc mecanismele chimice la care participa acestia ( compusii organici ).
                          

         ELEMENTE ORGANOGENE

    Compusii organici pot avea in molecula lor nu numai atomi de carbon sau hidrogen, care sunt elemente principale, ci si atomi de oxigen ( O ), azot ( N ), halogeni [ fluor ( F ), clor ( Cl ), brom ( Br ), iod ( I ) ], sulf ( S ), fosfor ( P ) si in unele cazuri atomi si ioni metalici.
      Aceste elemente care se regasesc in compusii organici, sunt numite elemente organogene, adica cele care formeaza compusii organici.