CALCIU - ROLUL SAU IN CORPUL UMAN, UTILIZARI
Calciul (Ca)
Calciul este cunoscut din anul 1808 când Sir Humpherey Davy împreunã cu renumitul chimist suedez J. J. Berzelius îl obtin prin electroliza clorurii de calciu folosind un catod de mercur. Separarea calciului metalic din amalganul de calciu rezultat din electrolizã a fost realizatã printr-o distilare în vid.
Este un metal foarte rãspândit în scoarta terestrã (3. 6% digreutate), dar numai sub formã de combinatii chimice; carbonatul de calciu CaCO3 este cea mai uzualã combinatie chimicã naturalã a calciului fiind compo-nentul principal al rocilor sedimenatre. Acesta prezintã douã forme alotro-pice:calcitul, aragonitul. Cel mai des întâlnit este calcitul. Mai pot fi men-tionate si alte combinatii chimice ale calciului prezente în naturã, ca: sulfa-tul de calciu (gipsul) CaSO4 → 2H2O ,fluorura de calciu sau fluorina CaF2 , dolomita (CaCO3 MgCO3), apatita Ca5(PO4)3F, aragonita,creta. De remarcat este si prezenta calciului în corpul omului (1. 4% din greutate) precum si în organismul animalelor fiind concentrat în sistemul osos.
Dintre cumpusii chimici naturali ai calciului, piatra de var, marmura si gipsul reprezintã materiale cunoscute si folosite cu succes încã din antichitate dar care datoritã calitãtilor lor, se folosesc si astãzi.
Are culoarea alb-argintie pierzându-si repede luciul metalic în aer liber, datoritã formãrii unui strat superficial de oxid. În functie de temperaturã prezintã trei forme alotropice: α,β si γ. Calciul α este stabil pânã la temperatura de 250oC si cristalizeazã în sistemul cubic cu fete centrate, calciul de tip β cristalizeazã în sistemul hexagonal compact si prezintã stabilitate între 250-450oC, iar calciul γ are domeniul de stabilitate între 450-845oC si se cristalizeazã în sistemul cubic cu volum centrat. Calciul este un metal moale si putin rezistent mecanic. Se preseazã bine între 250 si 400oC si se poate lamina în foi.
Calciul este un metal tipic având configuratia de gaz inert. Este un metal puternic electropozitiv. Datoritã retinerii slabe a electronilor de valentã, reactivitatea calciului este mare. Din acest motiv nu se gãseste în stare liberã în naturã. În contact cu aerul se oxideazã foarte usor si de aceea se pãstreazã sub petrol.
Din punct de vedere chimic este un metal reactiv calciul se combinã direct, reactionând energic în unele cazuri chiar si la rece, cu hidrogenii (în special cu fluorul si clorul), cu oxigenul si sulful. Cu hidrogenul la câteva sute de grade formeazã hidruri ionice. Se combinã direct cu azotul rezultând nitruri, si cu carbonul, dând carburi. Temperatura de ardere a calciului este de peste 600oC iar prin ardere în are uscat rezultã peroxizi. Calciul dislocueste hidrogenul nu numai din acide ci si din apã dând hidroxizi. Hidroxizii calciului sunt baze tari, dar mai slabi decât hidroxizii metalelor alcaline. Compusii cei mai importanti ai calciului sunt:CaCl2 → 6H2O; Ca F2; CaO ( greu solubil ) ; Ca ( OH )2; CaCO3 ( greu solubil ); CaSO4 → 2H2O ( gipsul ).
Datoritã activitãtii sale chimice calciul are tendinta sã se autoaprindã în aer liber, din care motiv, ca metal, este folosit destul de putin. În metalurgie unele aliaje de lagãre cu baza de plumb contin adaosuri de calciu si sodiu. Având o activitate chimicã este utilizat la îndepãrtarea urmelor unor gaze ca hidrogenul, în scopul realizãrii unui vid înaintat. Ca si magnezul este un bun reducãtor si în aceastã calitate este folosit în procesele de extragere a cromului, zincului si uraniului.
Piatra de var se introduce în încãrcãtura de minereuri a furnalelor având rol de fondant bazic (mat. folosit pentru formarea zgurei). Ea este folositã la obtinerea oxidului de calciu, CaO, care se introduce in cuptoarele de formare a otelurilor fiind necesar pentru formarea zgurei. Pe lângã acesta oxidul de calciu mai are numeroase utilizãri la fabricarea sticlei, zahãrului, în tãbãcãrie etc. Se mai utilizeazã la obtinerea sodei pentru asigurarea de CO2 si CaO (procedeul Solvay).
Substantele minerale reprezinta componente esentiale ale organismului care intervin atat in consolidarea structurilor acestuia, cat si in indeplinirea unor activitati fiziologice. Unele dintre ele se gasesc in organism in cantitati foarte mari iar altele in cantitati foarte mici.
Calciul este mineralul prezent in cantitatea cea mai mare in corpul omenesc (un kilogram - un kilogram si jumatate ).
FUNCTIILE CALCIULUI IN ORGANISM
- Principala functie a calciului in organism este ca impreuna cu fosforul sa consolideze si sa mentina in stare buna de functionare scheletul si dintii. Acest lucru se realizeaza in conditii optime cand raportul dintre cantitatea de calciu si cea de fosfor este de 2 la 1. Deasemeni calciul nu poate fi absorbit decat in prezenta unei cantitati suficiente de vitamina D.
- Calciul detine un rol important in transmiterea impulsurilor nervoase, fiind in tonic al sistemului nervos si consolidand echilibrul functional al acestuia. Astfel contractia musculara este dependenta de prezenta calciului, caci fenomenele care cupleaza impulsul nervos de contractia musculara propriu zisa se fac numai prin intermediul ionilor de calciu.
- Impreuna cu magneziul este responsabil de sanatatea sistemului cardiovascular. Asigura bataile regulate ale inimii.
- Contribuie la metabolizarea fierului.
- Impiedica trecerea rapida a lichidului plasmatic in spatiul extracelular avand efect benefic in procesele inflamatorii.
- Prin stabilizarea membranelor celulare calciul micsoreaza amploarea proceselor alergice. Acesta este si motivul pentru care in cazul unor reactii alergice (rinite, urticarie, astm bronsic, etc) sunt recomandate doze adecvate de calciu.
- Stimuleaza echipamentul enzimatic al organismului.
- Ajuta in tratamentul insomniilor.
HIPOCALCEMIA
Deficiena de calciu este una dintre cele mai frecvene tulburari ale dezechilibrului de minerale in organism.
Ea poate sa apara datorita unei alimentatii cu o cantitate insuficienta de calciu, datorita reducerii aportului de vitamina D, datorita unor boli (hepatice, renale, pancreatice, etc) sau datorita unei scaderi a functiei glandelor paratiroide, glande ce mentin calciul in concentratii fiziologice.
Carenta de calciu se manifesta diferentiat, in functie de gravitatea scaderii fractiunii ionice.
MANIFESTARILE HIPOCALCEMIEI SUNT:
- stare de insomnie, irascibilitate, palpitatii, colici abdominale (uneori violente), balonari nejustificate, dificultati la inghitirea alimentelor, senzatii de amorteli ale mainilor, crize de transpiratie inexplicabile, stari depresive, dureri de cap intense, contractii musculare spontane la diverse grupe musculare (maini, picioare, trunchi, fata), furnicaturi in membre, senzatie de lipsa de aer nemotivata, stari melancolice, dereglari ale ciclului menstrual (rarirea perioadei pierderilor hemoragice), tulburari de dinamica sexuala, tulburari de concentrare. Desigur nu toate aceste manifestari au loc ci numai o parte dinre ele, dar este indicat sa le cunoastem.
In formele severe apare tetania ( contracturi care cuprind cea mai mare parte a musculaturii corpului, inclusiv cea respiratorie, ce pun viata peroanei respective in pericol ) . Deficientele de calciu duc la malformatii osoase determinand rahitismul la copii sau osteoporoza la adulti.
Osteoporoza, asa zisa "boala a oaselor fragile", se caracterizeaza prin diminuarea substantei osoase in favoarea spatiilor medulare. Substanta osoasa densa este descompusa treptat fara a se mai forma la loc. In acest fel structura osoasa devine tot mai fragila, crescand riscul de producere al fracturilor. Fractura se poate produce chiar si atunci cand osul este supus la o forta minima.
Combaterea osteoporozei implica in primul rand prevenirea ei si aceasta incepe din copilarie si continua toata viata.
FACTORII CARE DETERMINA DEZECHILIBRU CALCIULUI IN ORGANISM
In primul rand alimentatia:
- Prelucrarea indelungata a hranei duce la deprecierea vitaminelor si mineralelor.
- Excesul de proteine determina un continut crescut de fosfor ce poate duce la o eliminare crescuta de calciu din organism. Astfel ca excesul de carne si chiar de lapte nu numai ca nu ajuta dar face ca organismul sa piarda mai mult calciu decat castiga.
- Excesul de paine, prajituri si alte fainoase impiedica absorbtia calciului.
- Excesul de sare in alimente permite pierderea potasiului prin urina, afectand astfel corecta utilizare a proteinelor alimentare si conducand la eliminarea de calciu.
- Alcoolul, cafeaua, zaharul si diureticele determina scaderea potasiului din organism ceea ce provoaca o eliminare mai puternica a calciului prin urina.
- Bauturile racoritoare, nealcolizate au un continut ridicat de fosfor si deci consuma calciul din organism. Trebuie deci prudenta si in acest sens.
Un alt factor important care dezechilibreaza calciul in organism este abuzul de medicamente(diuretice, anticonceptionale, tratamente indelungate cu cortizon si prednison, etc).
In plus, expunerea redusa la soare determina o cantitate insuficienta de vitamina D, ceea ce reduce asimilarea calciului.
Stresul si lipsa de miscare creaza disfunctii in organism, disfunctii care conduc la perturbari ale asimilarii de calciu.
Menopauza si in special menopauza prematura, diabetul, hipertiroidia, bolile cronice de rinichi si ficat, bolile de sange (anemii, leucemii), poliartrita reumatoida determina perturbari ale calciului in organism.
REMEDII NATURALE PENTRU UN APORT SUFICIENT DE CALCIU IN ORGANISM
Cantitatea de calciu necesara in organism nu este mereu aceeasi si ea depinde de varsta si de sex.
Aportul de calciu are o importanta deosebita la femei in timpul SARCINII si al ALAPTARII.
Deasemenea aportul suficient de calciu trebuie sa existe in special in perioada copilariei si adolescentei, perioada de crestere a scheletului.
El ramane important chiar si in perioada varstei a III-a caci dupa 40 de ani exista o pierdere naturala de masa osoasa care continua lent toata viata.
In concluzie, aportul de calciu este foarte important pe parcursul intregii vieti si tocmai de aceea ALIMENTATIA trebuie sa fie echilibrata, cu un aport suficient de vitamine si minerale, fara excese de proteine, bogata in fructe si legume proaspete.
SURSE NATURALE DE CALCIU: lapte si produse lactate, galbenusul de ou, sardine, somon, soia, fasole verde si uscata, mazare, conopida, broccoli, morcovi, telina, varza, napi, nuci, alune, seminte de floarea soarelui, mere, pere, struguri, coacaze, afine.
Curele de struguri sau de pere sunt deosebit de benefice pentru prevenirea osteoporozei (strugurii si perele contin bor, mineral ce contribuie la o mai buna absorbtie a calciului).
Preventiv dupa 40 de ani (daca nu aveti diabet) este indicat sa se consume miere si polen, produse care contin elementele necesare sustinerii sistemului osos.
Remarc inca un produs natural deosebit de eficient in dezechilibre fosfo-calcice si anume propolisul. El poate fi utilizat atat in hipocalcemii cat si in osteoporoza.
Referitor la plante cu aport de minerale evidentiez: coada calului, urzica, catina, macese, troscot, teci de fasole sau pirul medicinal.
Ceaiurile se consuma sub forma de macerare sau infuzii.
Pot fi consumate si tablete de calciu natural, dar cantitati corespunzatoare varstei.
CALCIUL ESTE RECOMANDAT IN MOD DEOSEBIT IN URMATOARELE SITUATII:
- spasmofilia acuta sau cronica, tratamentul rahitismului, osteomalacia si osteoporoza, refacerea cantitatii normale de calciu a femeii in timpul sarcinii si alaptarii, reactii alergice, tulburari functionale ale sistemului nervos (lipsa de concentrare, astenie, dureri de cap, irascibilitate, nervozitate), tulburari de menopauza, dereglari ale ciclului menstrual (sangerari prelungite sau rarirea perioadei pierderilor hemoragice),batai neregulate ale inimii.
Durerile osoase (in special de spate), insomnia, fragilitatea dentara sau tremuraturile pot fi indepartate printr-un aport marit de calciu.
Exemplele de mai sus aratã numai câteva din multiplele utilizãri ale compusilor chimici ai calciului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu