ACIZII OXIGENATI AI CLORULUI

         

  

 

 

 

Acizii oxigenati ai clorului

 

 

 

         

          Poziţia clorului în sistemul periodic îi permite să-şi manifeste 7 stări de oxidare şi se pare că este singurul halogen la care s-a constatat acest lucru direct sau indirect.

Dintre oxizii clorului sunt cunoscuţi mai bine monxidul de diclor(Cl2O), dioxidul de clor(ClO2) ,hexaoxidul de diclor(Cl2O6) şi heptaoxidul de diclor (Cl2O7). Clorul formează cea mai completă serie de oxiacizi. El formează acid hipocloros (HClO) , cloros (HClO2), cloric (HClO3) şi percloric (HClO4). Stabilitatea acizilor hipocloros , hipobromos , hipoiodos scade de la clor la iod. Marea stabilitate a oxiacizilor superiori se poate explica prin formarea unor legături multiple. Stabilitatea unor oxiacizi de acelaşi fel reflectată de căldurile de formare nu variează regulat.

         Acidul hipocloros.

         Acesta poate fi obţinut prin reacţia anhidridei sale cu apa .

H2O + Cl2O = 2HClO (reacţie reversibilă)

         Reversibilitatea ecuaţiei este indicată de mirosul puternic al oxidului deasupra soluţiei. Acidul hipocloros se poate prepara agitând un sfert de oră un amestec de hidrat de clor cu oxid de mercur precipitat distilat la 0 grade C şi presiune redusă condensând vaporii de apă într-o capcană la -20 grade C. Se obţine o soluţie de HClO (25%) care se conservă la -10 grade C.

         Acidul cloros.

         Acidul cloros se obţine prin acţiunea acidului sulfuric asupra cloritului de bariu.

Ba(ClO2)2 + H2SO4 = 2HClO2 + BaSO4

         Acidul cloros se poate obţine reducând dioxidul de clor cu apa oxigenată :

2Cl2O + H2O2 = 2HClO2 + O2

         Acidul cloros fiind un acid monobazic formează un singur fel de săruri, numite cloriţi.Cloritul de sodiu este folosit la decolorarea celulozei, pentru albirea bumbacului şi inului. Se utilizează la decolorarea fibrelor poliamidice , a celor din poliacrilonitril şi a fibrelor poliesterice etc.

         Acidul cloric.

         Acidul liber HClO3 a fost preparat  în anul 1812 prin acţiunea acidului sulfuric asupra cloratului de bariu.Acidul cloric constă în tratarea unei soluţii de clorat de bariu cu acid sulfuric diluat.

Ba(ClO3)2 + H2SO4 = BaSO4 + 2HClO3

         Acidul cloric nu e cunoscut în stare liberă. Soluţiile diluate sunt incolore, inodore, cele concentrate au miros picant. Acidul cloric este puternic ionizat în soluţie aşa cum rezultă din determinările de conductibilitate electrică. El este considerat un oxidant energic. Atacă metalele cu degajare de hidrogen. Este redus de oxidul de carbon şi o soluţie de acid sulfuros :

HClO3 + 3SO2 + 3H2O = 3H2SO4 + H2

         Acidul cloric este un monoacid. Cloratul de potasiu se foloseşte la fabricarea chibriturilor, explozibililor, a rachetelor de semnalizare în pirotehnie etc.

         Acidul percloric.

         HClO4 a fost descoperit în 1816 , distilând un amestec de perclorat de potasiu şi acid sulfuric. Acidul percloric este un lichid incolor foarte mobil, volatil care fumegă în aerul umed prin fierbere la presiune atmosferică se descompune parţial. Distilatul se coloreaza în roşu din cauza dioxidului de clor. El este foarte stabil în soluţie diluată chiar în prezenţa reducătorilor. Este un agent clorurant şi oxidant energic. Acidul percloric şi percloraţii servesc la polarizarea electrolitica a oţelului, a lamei nichelului, cuprului  etc.

 

 

Bibliografie

 

D.NEGOIU

TRATAT DE CHIMIE ANORGANICA

EDITURA TEHNICA

1972