sâmbătă, 24 noiembrie 2012

ACIZI SI BAZE


Acizi si baze

Pentru a putea sa intelegem natura in toata complexitatea ei, se impune studiul acesteia din perspectiva mai multor stiinte: chimie, fizica, biologie, geologie etc. In ansamblul acestora, chimia prezinta prezinta particularitatea de a studia nu doar compusii naturali si transformarile lor, ci si numarul tot mai mare de compusi care nu exista in natura.

Chimia este o stiinta experimentala, care se dezvolta pe baza metodei stiintifice.

Chimistul isi propune sa inteleaga natura, sa o protejeze si sa obtina compusi utili valorificand materii prime naturale.

Acizii si bazele sunt doua clase de compusi extrem de importante in intreaga chimie. Reactii acido-bazice intalnim in viata de toate zilele, in industrie sau in laborator, in procesele biochimice, etc.

Acesti compusi au fost identificati inca din cele mai vechi timpuri. Teorii, definitii ale acestor compusi au fost date de catre S. Arrhenius, de J. Bronsted si T.M. Lowry.

Reunind toate aceste informatii, haideti sa vedem ce sunt de fapt acesti compusi, la ce folosesc ei si cat sunt de importanti pentru organismul uman.

2.    Acizii

In timpul vietii, la scoala sau in afara scolii, se intalneste adesea notiunea de acid. Daca analizam compozitia unui acid, putem observa ca in molecula sa intra unul sau mai multi atomi de hidrogen, care pot fi inlocuiti de metale cu formare de saruri.

2.1.        Definitia acizilor

Acizii sunt substante compuse in a caror compozitie intra, pe langa atomi ai nemetalelor, unul sau mai multi atomi de hidrogen, care pot fi substituiti cu atomi de metal, dand nastere la saruri.

Conform definitiei, substantele chimice care au forma HBr, HI, HCl.

2.2.        Clasificarea acizilor

2.2.1.  Dupa compozitie, acizii se clasifica in :

Ø hidracizi – contin in molecula lor doar atomi de hidrogen si de nemetal ;

Ø oxiacizi – contin in molecula lor, pe langa atomi de hidrogen si nemetal, si atomi de oxigen .

2.2.2.  Dupa numarul atomilor de hidrogen, care pot fi inlocuiti cu metale, acizii se impart in 3 grupe :

Ø monobazici ;

Ø dibazici ;

Ø tribazici .

 

2.3.        Denumirea acizilor

2.3.1.  Denumirea hidracizilor se formeaza din termenul acid urmat de numele nemetalului, la care se adauga sufixul HIDRIC.

2.3.2.  Denumirea oxiacizilor in care nemetalul are valenta inferioara, se formeaza din termenul acid urmat de numele nemetalului, la acre se adauga sufixul OS.

2.3.3.  Denumirea oxiacizilor in care nemetalul are valenta maxima, se formeaza din termenul acid urmat de numele nemetalului la care se adauga sufixul IC.

2.4.        Radicalul acid

Din reactiile chimice la care participa acizii, se observa ca in moleculele acestora, pe langa atomi de hidrogen, se gasesc si atomi sau grupe de atomi, care in timpul reactiilor se pastreaza neschimbate.

2.4.1.  Definitia radicalului acid

Atomul sau grupul de atomi care intra in compozitia moleculelor acizilor si care in reactiile chimice raman neschimbati, se numesc radicali acizi.

Radicalul acid provine prin eliminarea totala sau partiala a atomilor de hidrogen din molecula acidului si se noteaza cu A.

2.4.2.  Valenta radicalului acid

Valanta radicalului acid este determinata de numarul atomilor de hidrogen, care sunt substituiti sau eliminati din molecula acidului.

2.5.        Formula generala a acizilor

Formula generala a acizilor este HmA. Daca inlocuim pe A cu radicalii cunoscuti si pe m cu valenta acestora, se pot obtine formulele acizilor.

Ex. : Pentru A=Cl(I), avem HCl


2.6.        Metode generale de obtinere a acizilor

2.6.1.  Hidracizii se pot obtine prin sinteza.

2.6.2.  Oxiacizii se pot obtine din oxizii acizi prin reactie cu apa.

Cea mai frecventa metoda de laborator, utilizata si pentru hidracizi si pentru oxiacizi, consta in tratarea sarurilor cu acizi mai puternici.

2.7.        Proprietatile acizilor

2.7.1.  Proprietati fizice

Acizii sunt substante gazoase, lichide sau solide. Se dizolva in apa, formand solutii cu gust acrisor si sunt bune conducatoare de electricitate.

Ø Actiunea acizilor asupra indicatorilor

Acizii inrosesc solutia de turnesol, iar fenolftaleina ramane incolora in mediul acid.

 

2.7.2.  Proprietati chimice

Ø Reactia acizilor cu metalele

Acizii reactioneaza cu unele metale, formand saruri si eliberand hidrogenul.

Zn + HCl = ZnCl2 + H↑


Ø Reactia acizilor cu oxizii metalelor

Acizii reactioneaza cu oxizii bazici, formand saruri si apa.

CuO + 2HCl = CuCl2 + H↑


Ø Reactia de neutralizare

Acizii reactioneaza cu bazele, formand saruri si apa, conform reactiei generale : acid + baza = sare + apa

HCl + NaOH = NaCl + H2O


Ø Reactia acizilor cu sarurile

Din reactiile acizilor cu sarurile se obtin acizi si saruri noi.

HCl + AgNO3 = AgCl↓ + HNO3


2.8.        Importanta si utilizarile acizilor

Importanta acizilor este atat de mare incat prezentarea utilizarilor nu pote fi usor epuizata.

Acidul clorhidric se foloseste la obtinerea in laborator a hidrogenului, clorului, a clorurilor si acizilor mai slabi. De asemenea, se foloseste si in industriile colorantilor, medicamentelor, pielariei, textilelor si maselor plastice.

Acidul sulfuric(vitriol) este considerat sangele industriei. Se foloseste la obtinerea sulfatilor, a ingrasamintelor chimice, a hidracizilor si a oxiacizilor, in industria farmaceutica.

Acidul azotic are largi utilizari in industria ingrasamintelor chimice, a explozivilor, a colorantilor, a firelor si fibrelor sintetice.

3.  Bazele

Cele mai intalnite baze sunt in general NaOH, Ca(OH)2, etc.

In compozitia fiecarei baze intra un atom de metal si una sau mai multe grupari OH, numite oxidril sau hidroxil. Gruparea hidroxil este monovalenta (-OH), deoarece se obtine din apa, prin eliminarea unui atom de hidrogen.

3.1.        Definitia bazelor

Bazele sunt substante compuse in a caror compozitie intra un atom de metal si un nr. De grupari hidroxil, egal cu valenta metalului.

3.2.        Clasificarea bazelor

Dupa solubilitatea in apa, bazele se clasifica in 2 categorii :

Ø baze solubile ;

Ø baze insolubile sau greu solubile.

3.3.        Denumirea bazelor

Denumirea bazelor se formeaza din termenul hidroxid, urmat de numele metalului. Atunci cand metalul prezinta valenta variabila si formeaza mai multi hidroxizi, la numele metalului se adauga valenta acestuia.

3.4.        Formula generala a bazelor

Formula generala a bazelor este M(OH)n .

Dupa formula generala, bazele metalelor monovalente sunt de forma MOH, a celor divalente M(OH)2, a celor trivalente M(OH)3etc.

3.5.        Metode generale de obtinere a bazelor

3.5.1.  Bazele solubile se obtin in laborator prin 2 metode :

Ø reactia metalelor puternic electropozitive cu apa ;

Ø reactia oxizilor metalici cu apa.

3.5.2.  Bazele greu solubile in apa se obtin prin reactia de schimb intre o sare solubila si o baza alcalina.

3.6.        Proprietatile bazelor

3.6.1.  Proprietati fizice

Bazele solubile si insolubile sunt substante solide, albe sau colorate. Solutiile bazelor solubile sunt lesioase si lunecoase la pipait, vatama pielea si organismul.

Ø Actiunea bazelor asupra indicatorilor

Toate bazele solubile albastresc turnesolul si inrosesc fenolftaleina, proprietati folosite la identificarea bazelor.

3.6.2.  Proprietati chimice

Ø Reactia de neutralizare

Toate bazele reactioneaza cu acizii, formand saruri si apa.

NaOH + HCl = NaCl + H2O


Ø Reactia bazelor cu oxizii acizi

Bazele reactioneaza cu oxizii acizi, formand saruri si apa.

Ca(OH)2+ CO2 = CaCO3↓ + H2O


Ø Reactia bazelor cu sarurile

Bazele solubile reactioneaza cu sarurile si formeaza baze si saruri noi.

2NaOH + FeCl2 = 2NaCl + Fe(OH)2

3.7.        Importanta si utilizarile bazelor

Bazele substantelor alcaline NaOH si KOH, constituie reactivi folositi frecvent in laboratoare. In industrie, hidroxidul de sodiu este utilizat la fabricarea sapunului, la obtinerea fibrelor artificiale, la mercerizarea bumbacului, la fabricarea sodei de rufe.

Hidroxidul de calciu este o substanta de prima importanta in industrie si in constructii. Laptele de var, solutie care se obtine prin dizolvarea hidroxidului de calciu in apa, se foloseste la varuirea cladirilor, la obtinerea mortarului etc. Apa de var se foloseste in industria zaharului, in medicina si pentru recunoasterea dioxidului de carbon in laborator.

4.    Teoria transferului de protoni

In teoria clasica a disociatiei electrolitice, un acid se defineste ca o specie chimica ce da nastere, la dizolvarea in apa, unui ion de hidrogen, iar o baza, ca o specie ce da nastere, in acelasi dizolvant, unui ion de hidroxil. In afara de faptul ca aceasta definitie limiteaza fenomenul la solutii apoase, ea este cu totul improprie pentru o reprezentare cantitativa a catalizei prin acizi si baze. De altfel, ionii de hidrogen, adica protoni fara invelis de electroni, desi pot avea o viata trecatoare in stare gazoasa, nu pot exista liberi in solutie apoasa(si nici in alti dizolvanti), din cauza tendintei lor extreme de a se combina in moleculele apei, sub forma de ioni de hidroniu si, in mod similar, cu moleculele altor dizolvanti.

In anul 1923, chimistul suedez J. Bronsted si chimistul englez T. M. Lowry au propus definitii, cu caracter mai general, pentru acizi si baze.

Conform teoriei Bronsted-Lowry, acizii sunt substante capabile de a ceda unul sau mai multi protoni. Dupa nr. protonilor pe care îi pot ceda, acizii se clasifica in mono-, di- si poliprotolitici.

Bazele sunt substante capabile de a accepta unul sau mai multi protoni. Bazele pot fi mono- sau poliacide.

4.1.        Acizi si baze conjugate

Acizii conjugati si bazele conjugate nu se comporta diferit de alti acizi si alte baze( termenul conjugat, in acest context, inseamna asociat).

4.1.1.   Definitia acidului conjugat

Un acid conjugat unei baze Bronsted este un acid Bronsted format la acceptarea de catre baza a unui proton.

4.1.2.   Definitia bazei conjugate

O baza conjugata unui acid Bronsted este o baza Bronsted formata la cedarea de catre acid a unui proton.

Un acid si baza conjugata pe care o formeaza prin transferul unui proton, constituie o pereche acid-baza conjugata.

Protonii nu pot exista liberi in solutie apoasa. Cand un acid cedeaza un proton, este necesara existenta in mediul de reactie a unei baze care sa-l accepte. Intr-o reactie acido-bazica participa 2 perechi acid-baza conjugate.

 

 

 

 

 

 

4.2.   Tabel cu acizi si baze conjugate

Acid
Baza
Acid percloric
HCIO4
CIO4
Ion perclorat
 
Acid sulfuric
H2SO4
HSO4
Ion sulfat
 
Acid iodhidric

HI

I
Ion iodura
 
Acid bromhidric
HBr
Br
Ion bromura
 
Acid clorhidric
HCl
Cl
Ion clorura
 
Acid azotic
HNO3
NO3
Ion azotat
 
Ion hidroniu
H30+
H2O
Apa
 
Ion sulfat acid
HSO4
SO42
Ion sulfat
 
Acid fosforic
H3PO4
H2PO4
Ion fosfat acid
 
Acid fluorhidric
HF
F
Ion fluorura
 
Acid azotos
HNO2
NO2
Ion azotit
 
Acid acetic
CH3CO2H
CO3CO2
Ion acetat
 

Acid carbonic

H2CO3
HCO3
Ion carbonat acid
 

Hidrogen sulfurat

H2S
HS
Ion sulfura acida
 
Ion amoniu
NH4+
NH3
Amoniac
 
Acid cianhidric
HCN
CN-
Ion cianura
 
Ion carbonatacid
HCO3
CO3²‾
Ion carbonat
 
Ion sulfura acida
HS
S2
Ion sulfura
 
Apa
H2O
OH
Ion hidroxid
 
Amoniac
NH3
NH2
Ion amidura
 
Hidrogen

H2

H

Ion hidrura
 

5.    Caracter amfoter

Notiunea de acid sau baza nu se refera la un anume tip de substante, ci la modul de comportare al unei substante in raport cu alta substanta.

Moleculele de apa reactioneaza atat cu acizii cat si cu bazele, apa fiind cea mai simpla substanta amfotera. In raport cu un acid se comporta ca o baza, iar in raport cu o baza se comporta ca un acid.

Substantele amfotere(amfolitii) sunt substante care se prezinta ca baze in mediul acid si ca acizi in mediul bazic.

Un acid pune in libertate acizii mai slabi decat el din sarurile lor. O baza pune in libertate bazele mai slabe decat ea din sarurile lor.

6.    Produsul ionic al apei

Apa este un amfoter acido-bazic, deoarece, conform teoriei Bronsted-Lowry, o molecula de apa cu rol de acid poate ceda un proton unei alte molecule de apa, cu rol de baza.

Moleculele de apa pot ioniza conform ecuatiei 2H2O ↔OH‾ + H2O, rezultand  Ke = [OH‾]ּ[H3O+]/ [H2O]²

Deoarece ionizarea apei este foarte redusa, concentratia in molecule de apa este constanta si poate fi inglobata in Ke. Astfel, putem scrie:

Keּ[H2O]² = [OH‾]ּ[H3O+] = KH2O,

 unde KH2O este produsul ionic al apei.

La temperatura camerei, acest produs are valoarea constanta, adica produsul dintre ionii de hidroniu si ionii de hidroxil este egal cu 10ˉ¹ mol²/l².

In apa pura, nr. ionilor de hidroniu este egal cu nr. ionilor de hidroxil, adica este egal cu 10‾  mol/l.

Prin adaosul unei mici cantitati de acid, nr. ionilor de hidroniu din solutie creste, iar echilibrul este perturbat. O parte din ionii de hidroniu se leaga de gruparile hidroxil, pentru a stabili un nou echilibru. In acest caz, in solutie, nr. ionilor de hidroniu este mai mare decat cel al gruparii hidroxil, iar concentratia H+ este mai mare decat 10‾  .

Adaugand o cantitate de baza, echilibrul este si in acest caz perturbat. Un nr. de grupari hidroxil introduse se vor uni cu ionii de hidroniu din solutie, formandu-se moleculele de apa neionizate. Astfel, concentratia de ioni de hidroniu va scadea. In solutie, concentratia ionilor de H+ va fi mai mica decat 10‾ .

 

 

6.1.        PH si POH

Caracterul acid sau bazic al unei solutii este dat de concentratia in ioni de hidrogen si se exprima in nr. de tipul 10‾ . Pentru o exprimare mai usoara, s-a introdus notiunea de pH.

PH-ul unei solutii indica concentratia in ioni de hidrogen si se exprima prin logaritmul cu semn schimbat al [H+]

[H+] = 10‾ ;  pH = -lg [H+]

POH-ul este notiunea echivalenta cu pH-ul, dar referitoare la concentratia ionilor de hidroxil.

7.    Reactia de neutralizare

Reactia de neutralizare este una dintre cele mai importante reactii chimice. Termanul este atribuit de obicei reactiei dintre un acid si o baza.

Reactia de neutralizare este un caz particular al reactiilor protolitice. Cand reactioneaza solutii apoase de acizi tari cu solutii apoase de baze tari se combina ionii de hidroniu si ionii de hidroxil pentru a forma apa. In acelasi timp se formeaza si o sare.

HCl + NaOH → NaCl + H2O

H++ Cl‾ + Na++OH‾→Na++Cl‾+ H2O

H3O++ Cl‾+Na++OH‾→ Na++Cl‾+ 2H2O

Deoarece ionii de sodiu si de clor sunt prezenti si in sarea care se formeaza, ecuatia se poate scrie si astfel : H3O++ OH‾→2H2O.

Daca la o cantitate de acid tare se adauga exact cantitatea de baza tare necesara neutralizarii totale a acidului, caracterul mediului la neutralizare este neutru, avand un pH = 7. Acest fenomen se poate pune in evidenta cu ajutorul indicatorilor.

Cunoasterea proceselor ce au loc la neutralizarea acizilor cu bazele are importanta deosebita mai ales in analiza chimica. Reactiile de neutralizare stau la baza multor metode de analiza.

8.    Acizi tari si acizi slabi, baze tari si baze slabe

Usurinta cu care se transfera protonii de la acizi la baze, determina o diferentiere a comportamentului chimic al acestora.

In anul 1900, Arrhenius a demonstrat ca o solutie conduce curentul electric cand in ea se formeaza particule incarcate electric, numite ioni, care migreaza la electrodul de semn contrar. Ionii pozitivi, cationii, sunt atrasi de catod, polul negativ ; ionii negativi, anionii, sunt atrasi de anod, polul pozitiv.

Acizii, bazele si sarurile care formeaza ioni in solutie apoasa sunt electroliti, a caror solutii conduc curentul electric. Substantele care nu formeaza ioni in solutie se numesc neelectroliti si nu conduc curentul electric.

Gradul de ionizare al unui electrolit este raportul dintre nr. de molecule ionizate si nr. initial de molecule dizolvate.

Dupa gradul de disociere, electrolitii se clasifica in electroliti tari si electroliti slabi. Electrolitul tare este o substanta care in slutie apoasa este disociata total in ioni. Electrolitii tari sunt acizii tari, bazele tari si sarurile.

Un electrolit slab este o substanta ale carei molecule aflate in solutie ionizeaza in proportie mica. Electrolitii slabi sunt acizii slabi si bazele slabe.

Acizii tari sunt acizii care cedeaza usor protoni.

Acizii slabi sunt acizii care cedeaza greu protoni.

Bazele tari sunt bazele care accepta usor protoni.

Bazele slabe sunt bazele care accepta greu protoni.

9.    Reactia de hidroliza a sarurilor

Se stie ca sarurile se pot clasifica in functie de taria acizilor si bazelor de la care provin astfel :

Ø saruri provenite de la acizi tari si baze tari ;

Ø saruri provenite de la acizi tari si baze slabe ;

Ø saruri provenite de la acizi slabi si baze tari ;

Ø saruri provenite de la acizi slabi si baze slabe.

Echilibrele chimice la care participa apa ca reactant se numesc reactii de hidroliza.

Reactiile de hidroliza sunt reactiile inverse celor de neutralizare si au loc intre ionii sarii si ionii apei, la dizolvarea sarii in apa.

Hidroliza sarurilor in apa este posibila atunci cand in urma reactiei dintre ionii sarii si ionii apei, se obtine un electrolit slab sau o substanta greu solubila.

10.    Solutii tampon

Solutiile tampon sunt amestecuri de acizi si bazele lor conjugate, in anumite proportii. Aceste solutii au proprietatea de a-si modifica foarte putin pH-ul la adaugarea de cantitati mici de acid sau baza.

Actiunea tampon este determinata de faptul ca solutia contine un acid si o baza apartinand aceleiasi perechi si care pot neutraliza baza, respectiv acidul adaugat.

10.1.    Importanta solutiilor tampon

Pentru multe procese chimice este important ca valoarea pH-ului unei solutii sa nu se schimbe, chiar daca sunt adaugate cantitati de acizi sau de baze tari. La nivel celular, in organismul uman, participa acizi si baze ; valoarea pH-ului sangelui poate oscila intre 7,2 – 7,6.

De asemenea, procesele biochimice sunt controlate de enzime, care au actiune optima doar in intervale mici de pH.

In terenurile arabile, ferile, au loc procese biochimice intr-un interval relativ mic de pH.

In toate aceste cazuri, precum si in alte cazuri similare, pastrarea constanta a pH-ului se face cu ajutorul solutiilor tampon.

11.    Importanta solutiilor acide si a celor bazice pentru organismul uman

Pentru mentinerea constanta a pH-ului in mediul intern, organismul uman foloseste ca mecanisme functionale neutralizarea acizilor si a bazelor, eliminarea excesului de acizi si CO2.                   

Sangele este un exemplu care demonstreaza importanta solutiilor tampon in organism. Orice modificare a de la valoarea normala a sangelui, cuprinsa intre 7,35 si 7,45 a pH-ului, ar putea avea efecte distrugatoare asupra stabilitatii membranelor celulare, a activitatii enzimelor sau a structurii proteinelor.

In momentul in care pH-ul sangelui creste peste 7,45 se instaleaza o stare numita « alcaloza », iar atunci cand e sub 7,35 apare « acidoza » . Daca pH-ul scade sub 6,8 sau creste peste 7,8 atunci poate surveni moartea organismului.

Cele mai importante solutii tampon din organismul uman sunt sistemul acid carbonic – carbonat acid si sistemul fosfat monoacid – fosfat diacid.

Un rol important in reglarea echilibrului acido-bazic il au rinichii, care elimina excesul de acizi plasmatici. Lichidele transcelulare au uneori valori diferite ale pH-ului, sucul gastric fiind acid(pH = 1,5) iar lichidul intestinal alcalin(pH = 8).

 

Chimia este o stiinta indispensabila vietii. Jean-Marie Lehn spunea ca « O lume intreaga este creata de mainile chimistului… » De aceea, este foarte important sa cunoastem chimia.

 

« In mare parte, viata poate fi inteleasa daca se exprima prin limbajul chimiei. Chimia e o limba internationala, o limba pentru toate timpurile, o limba care explica de unde venim, ce suntem si incotro ne indreptam. Limbajul chimic are o mare frumusete estetica si face legatura intre stiintele fizice si stiintele biologice »  Arthur Kornberg

 

 

 

 

 

 

 

BIBLIOGRAFIE

 

Ø Chimie – Manual pentru clasa a VIII - a

Editura didactica si pedagogica – Bucuresti – 1995

Ø Chimie – Manual pentru clasa a XI - a

Editura didactica si pedagogica – Bucuresti – 1988

Ø Chimie – Manual pentru clasa a X - a

Editura All Educational – Bucuresti – 2000

Ø Internet